Când văd ce faceți, nu sunt mândru că sunt român, ba chiar mi-e puțin rușine

Nu sunt mândru că sunt român atunci când văd politicieni care conduc România agresiv, arogant și care mă mint în față râzând, așa cum au făcut Victor Ponta, Titus Corlățean sau actorul-ministru Bogdan Stanoevici când au vorbit despre românii pe care i-au împiedicat să voteze în străinătate, fie cu bună știință, fiindu-le frică de votul lor, fie din pură incompetență organizatorică. Nu pot accepta ca un politician să le spună rânjind acelor oameni care au stat cu orele la coadă, în fața unor funcționari neputincioși și depășiți de situație, că sunt agitatori, trimiși de Băsescu, „les casseurs” sau plătiți de adversarii politici.

Nu sunt mândru că sunt român când văd femei care ocupă postul de primar al unui mare oraș din România și care se transformă în țațe vitriolante, precum Lia Olguța Vasilescu, care a postat pe pagina de Facebook următorul mesaj: „Toate televiziunile sunt în delir că au ieșit 2000 de inși în stradă. Așa și? Mâine suntem capabili să strângem 20 000, fără probleme, doar la Craiova. O facem și noi? Facem război civil sau îl convinge cineva pe mutu ăla să iasă la dezbatere, să îl vadă lumea ce are în cap?”.

Nu sunt mândru că sunt român când văd că, de frica unor manifestații curate, iscate dintr-o furie legitimă a unor oameni umiliți și cărora li s-a încălcat flagrant un drept fundamental, cel de a vota, un partid mare și puternic precum PSD recurge la mizerie, așa cum am văzut duminică la Brașov: scoate în stradă oameni amărâți, mulți dintre ei bătrâni sau copii, puși să strige la comandă și să aplaude docil, ca pe vremea lui Ceaușescu. Nu pot decât să remarc că, la o scară mult mai mică, procedați exact ca Putin în Rusia.

Nu sunt mândru că sunt român atunci când văd că un întreg minister se chinuie să nu își facă datoria și insistă să facă pe analfabetul într-ale legislației, așa cum o face MAE refuzând să suplimenteze numărul secțiilor de vot din străinătate, chiar și după ce judecătorii de la Biroul Electoral Central le spune că doar ei pot face acest lucru și le deslușește legea pe litere.

Nu sunt mândru că sunt român atunci când văd două doamne de partid care merg într-o biserică din Paris, așa cum au făcut-o deputatul PSD Cătălina Ștefănescu și șefa PSD Diaspora, Stela Arhire, promițând cărți și sprijin comunității românești de acolo, în schimbul voturilor lor.

Nu sunt mândru că sunt român și nici că sunt jurnalist, când văd că există televiziuni de știri care nu suflă o iotă despre niște proteste care au împânzit țara și unde au ieșit în stradă mii de oameni, nescoși cu autocarul de vreun partid. Iar dacă o fac, doar împroașcă jeg.

Toate aceste lucruri scârbesc pe mulți pentru că sunt false, fabricate și provin din frica unor politicieni speriați. Nu știu dacă un român care votează sincer cu Victor Ponta poate privi aceste lucruri și să spună că totul este în regulă. Doar dacă nu cumva e membru de partid sau este ireversibil spălat pe creier de televiziuni de partid.

Nu pot să fiu mândru decât atunci când privesc în altă parte.

Sunt mândru că în România apatică, scârbită, acrită și coruptă de astăzi, mai pot să văd momente ca acelea de sâmbătă seara, din Cluj, Timișoara, Iași, Constanța, Oradea sau București. Să văd tineri furioși sincer și legitim pe ceva, care urlă sau se îneacă cu lacrimi de indignare.

Sunt mândru că există români plecați din România, care își mai găsesc timpul și nervii să iasă să protesteze în străinătate, pentru un drept dintr-o țară pe care au părăsit-o, ca să studieze sau să muncească în condiții mai bune decât le poate oferi ceea ce numesc acasă.

Includeți-i, domnule Victor Ponta, și pe acești oameni în proiectul vostru de Mare Unire, în loc să vă trimiteți subalternii politici să scuipe pe ei și să recurgeți la metode sovietice de contracarare. Abia atunci, poate, o să vă creadă și alții.